miercuri, 28 aprilie 2010

stii

ma trezesc printre cuvinte confuze si imagini difuze... iar rabdarea e deja in plus de mult timp.
Sa mai astept?
ce?
dc?
Doar pentru a privi cum se duc toate........?
incearca sa privesti prin ochii mei ... oare o sa vezi? O sa vezi ce am vazut si eu candva? oare o sa ai curajul sa spui adevarul ... sau o sa te minti in continuare ca totul este ok .. si nu iti pasa?
Cineva mi-a spus ca fericirea e in mainile mele... si ca inca pot sa fac ce vreau cu ea... sa nu o las sa scape ... dar nu stia ca am mainile legate.
Si nu ma multumesc doar cu cuvinte aruncate in vant, vreau fapte .. dar nu stiu daca si cat sa-mi permit sa simt si cat sa evit ... sa nu simt nevoia sa jos un alt rol.
Si dupa atatea ... inca mai am un raspuns de dat ... iar tu ai o intrebare de pus ... dar tu taci si ma zdruncina pana si urletul tau tacut ...

Gand

Atractie, dragoste...ambele se comleteaza. Dar asta se intampla cand esti la o varsta in care stii ce simti. Dar daca esti la varsta primelor emotii, atunci confunzi usor atractia cu dragostea. dea fapt de la atractie incepe totul.
Intai il,o, placi. Iti plac ochii lui, mainile lui, vocea, parul, felul cum paseste, cum se incrunta, cum zambeste...
Apoi ti se face dor de toate astea, si atunci incepi sa simti. Se naste iubirea. Sau macar emotia ca l-ai auzit , l-ai vazut..
Dupa ceva vreme incepe sa te doara absenta lui. Si faci totul sa ii fii prin preajma.
Dar tot nu sti daca e atractie sau iubire . Si pana la urma, nici nu te intereseaza. Abia dupa prima atingere, dupa prima mangaiere, incepi sa vrei mai mult.Sa explorezi acel trup care se modeleaza dupa trupul tau intr-o imbratisare, un sarut, inca unul...
Si ca sa fie iubirea deplina, urmeaza acel moment de daruire fizica. Ei bine, abia acum iti dai seama daca e iubire sau atractie.
Daca te simti implinit, daca simti acei fluturasi in stomac, clopotei in suflet, si il privesti cu drag dormind, atunci poate fi dragoste. Daca ti se pare jignitor ca doarme, oare ce o fi? daca iti doresti in continuare zambetul lui, vocea lui, ochii lui, mainile lui, daca te doare tristetea lui, daca te bucura bucuria lui, atunci e iubire.
Dar orice varsta ai avea, oricine ai fi, oricat de mult te-ar atrage cineva, fii atent, s-ar putea sa fie iubire!!!

marți, 27 aprilie 2010

Spune un Banc:))

Fiul catre tata a doua zi dupa noaptea nuntii:
- Tata eu divortez!
- Ai innebunit, asa repede, ce s-a intamplat?
- Nu conteaza eu divortez!
- Mai fiule, mie poti sa-mi spui, sunt tatal tau, care e problema?
- Tata, sotia mea este virgina!
Dupa un timp de gandire spune tatal:
- Apoi fiule ai dreptate! Ce nu le-a trebuit la altii nu ne trebuie nici noua!

despre fericirea de a fi

Orbecaim adesea cuprinsi de indiferenta . Uitam sa iubim rasaritul soarelui într-o dimineata dulce de vara , când fiorul racorii îsi dezveleste de sub geana unei noi zile minunatia a tot ce ne înconjoara. Uitam sa ne închinam adânc multumind pentru un nou rasarit vietii noastre. Pare-se ca e ceva de rutina si prea neinsemnata , o clipa de reculegere. Treburile zilnice ne cheama grabiti hoasului vietii acestea cu atâtea si atâtea preocupari si griji. Suntem stresati, nervosi, neângaduitori, reci, parca neavând aproape nimic în comun unii cu altii.
Înca 20 de minute de fericire cu aroma de cafea, cu un kent din care imi trag ideile. Si apoi sunetul ploii, nebunia orasului, nimic nu ma mai poate atinge.
Înca o seara cu acelasi Kent, prietenii, cu toxinfectii alimentare subite care trec repede pervazul unui fast-food,. Si înca o cana cu vin, va rog! Si un Kent.
Inca o dimineata asa, exact asa, când stau si scriu fara sa numar secundele, fara sa simt ca pierd vremea… doar cu o cafea tare, banane si un Kent.
Înca putin, sa mai trag putin de aceasta iluzie, s-o conving sa stea… poate o fotografie m-ar ajuta sa ma conving c-a fost reala. Mi-as surprinde surprins luminitele din privire, daca m-ar surprinde surprinsa de rasaritul pe care-l provoaca in mine. Si as fi surprins ca am renuntat la acel Kent.
Fericirea arata asa, lumina simpla din spatele unor ochi prea obositi.Ce mai conteaza de când n-am dormit! fericirea se insinueaza la primele ceasuri ale diminetii prin camera cu jaluzele albastre, îti zâmbeste suav si înselator, se amesteca cu asteptari si muzici, franturi de amintiri si un miros de parfum proaspat ramas de aseara… fericirea mi-o servesc în portii mici, cand scriu acest gand, stiind ca portiile mari sunt inaccesibile.Fericirea mi-o servesc cand deschid un folder de pe o partitie.
Fericirea mi-o servesc cand iti vad ochii!!!!

gand!!!!

Privim lucrurile altfel.

Acelaşi drum, dar nu aceeaşi clipă, tu-mi zâmbeşti mereu.

Un sărut, o dulce revedere, un adio ascuns.

Un pas inutil când totul stă pe loc.

Aş dori să te gust puţin câte puţin, până la infinit.

Dar, ţi-am spus, văd totul diferit…

Zodia Racului ( sunt rac din pacate)

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întîlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş tîrî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş tîrî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pîna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să tîrăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric

Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit... Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei. Si incerci sa mai porti acea batalie doar pentru a veni, EA, victoria atunci cand o astepti si ai nevoie de EA, victoria. Si cu toate ca esti obosit, gasesti in tine un ultim gand, o ultima farama de energie, pentru a te lupta...... Inevitabil, vei lasa capul in jos, si te vei recunoaste invins de un simplu cuvant atat de banal. "nu pot", fir-ar să fie !
Multe "nu pot"-uri, fiecare cu motivul lui, cu aripa lui frântă, cu gestul rămas la stadiul de intenţie, cu privirea oarbă, cu dinţii încleştaţi şi pumnii strânşi, cu rătăcirea...
Mai am prea putine tigari sa pot continua....

luni, 26 aprilie 2010

NEVOI

hmmm... nevoi. Nevoi de? De tigari, de bautura, de distractie, de bani si pot sa scriu cateva randuri mai departe.... Dar de nevoia de tine? De acel tine care reprezinta un sprijin pentru altii, o gura de ras pentru ceilalti, un umar la carat mobila pentru hailalti, dar in primul rand, nevoia de tine pentru tine.
vb mai acum cativa ani cu un domn, nu o sa-i dau nume, mai mare ca mine cu vreo 13 ani, si-mi zicea nenea ala cam asa: bai tinere, pana nu te cunosti pe tine, nu stii ce vrei tu, nu stii ce ai de oferit ca membru a unui grup, ca iubit, ca prieten, ..., pana nu ajungi sa te cunosti ce reprezinti cu adevarat, nu poti sa ii ceri nimanui nimic. tot nenea asta spunea ca prietenul bun, cel mai bun, e greu de gasit ... ( reproduc: prea greu e, prea mult stai sa-o cunosti, incat dupa acea..... e pacat sa nu o iei de nevasta ... si atunci devine cosmarul multor dimineti.... dar nevoia unei vieti.
oare o avea dreptate prietenul asta al meu... sau o batea si el campii...la un pahar de vorba???

Iti faci iluzii si le urmezi. Dar daca nu le mai ai ? Si daca, pe deasupra, nu poti sa fii nici rational ?

Nu e oare adevarat, ma intreb, ca exista iluzii care inalta prin simplul fapt ca ne-am dovedit capabili sa credem in ele ? si ca intr-o lume fara nici o iluzie singuratatea noastra ar tasni, intr-o zi, ca sangele prin toti porii ?
Asadar, nu mai cred ca morile de vant sunt cel mai pretios lucru pe care-l putem cuceri; sau ca o iluzie ajunge sa excluda singuratatea, dar ca singuratatea ajunge sa includa multe iluzii:
Nici prostia, nici rautatea nu sunt in functie de sezon. Te lovesti de ele in functie de imprejurari si de noroc. in ultima vreme .. te lovesti de ele peste tot.
Intelepciunea e plina de restrictii: sa nu faci, sa nu dregi, sa te abtii. Or, daca retinerile ar avea valoare, ar insemna ca eu am fost de mic intelept. Lipindu-ma de ziduri, stand mereu in defensiva, am facut ce recomanda inteleptii. Si ce-am reusit? Sa trec niste “balti”. Am pierdut nenumarate ocazii de a iesi din barlogul vietii interioare. M-am umplut de melancolii, precum cainii de purici. M-am ales cu intelegerea ireparabilului.
Fiecare om are haosul său personal. Acesta ar cunoaşte trei faze. În prima îţi ignori, haosul, asteptand sa se aseze pe scaun si sa te lase in pace. În a doua rătăceşti prin el, sperand ca sa vina cineva sa te scoata la liman. În a treia încerci, dacă mai ai puţin timp, să-ţi pui puţină ordine, dar deja esti pierdut intr-un haos care-ti guverneaza viatza de zi cu zi, personalitatea. aici intervine un "prieten bun" si-ti zice ... " Coaie, esti praf".

In secret, mai am o iluzie : ca, de fapt, mint; si nu ma regasesc in tot ceea ce am scris mai sus

Recomandari filme, muzica, desene animate.....

HMMM. Ce filme ati mai vazut??? Melodii ascultat si desene animate de vazut? Asta in afara filmelor porno obligatorii pentru noptile fierbinti cu partenera sau partenerul, sau pentru cei singuri, cele 5-10-15 minute cu un partener/o partenera imaginara!!!

animee-uri: copii sau adulti?

Anime-ul se referã la animatia japonezã. Cuvântul anime este împrumutat de la termenul frantuzesc pentru animatie. Animatia japonezã este o formã distinctã de animatie care este aproape întotdeauna observabilã, fie prin prin stil, fie prin calitate.
Spre deosebire de stilul american, nu toate anime-urile sunt destinate copiilor. Subiectele din anime pot fi de la obscene pânã la nebuneste de drãgute, aceasta din cauzã cã legile de cenzurã japoneze sunt diferite de majoritatea tãrilor.
Nu numai pentru copii

Multã lume presupune cã din moment ce anime-ul este un stil de desen animat înseamnã cã este un desen animat numai pentru copii. In timp ce unele anime-uri sunt realizate pentru copii, majoritatea sunt realizate pentru toate vârstele. De fapt, un singur anime poate atrage atât copiii, cât si adultii în acelasi timp. Copiilor poate le place anime-ul pentru actiune, umor si "aspectul" general. In acelasi timp, spectatorilor mai mari le va place din aceleasi motive ca si copiilor, dar si din "cauza" lucrurilor pe care copiii n-ar putea sã le înteleagã pe deplin.
Deoarece anime-ul nu este realizat doar pentru copii existã tipuri de anime care contin asemenea nivele de violentã sau referinte sexuale la care americanii nu s-ar astepta sã gãseascã într-un desen animat sau film.
Forme de anime

Ca si în America, anime-ul este distribuit în mai multe forme: Serii TV, OAV-uri si Filme
Serii TV
Calitatea animatiei din seriile TV este foarte bunã, dar nu este spectacularã, dar povestea lungã si evolutia personajelor sunt cele care fac seriile TV foarte plãcute. De obicei, seriile TV au aproximativ 26 de episoade. Unele serii mai populare pot fi peste 100 de episoade. Episoadele tin de obicei 30 de minute ca oricare alt serial.
OAV-urile
OAV înseamnã "Original Animation Video", adicã animatie video originalã. Sunt lansate direct pe video. Fiecare OAV poate tine între 20 si 60 de minute, dar nu mai mult. OAV-urile sunt de obicei serii scurte, dar cu o calitate de animatie mai ridicatã decât seriile TV.
Filme
Acestea sunt cu o singurã poveste care începe si se terminã în acelasi film. Anime-ul de tipul acesta merge direct în cinematografe si este lansat ca oricare alt film. Acestea au cea mai buna calitate a animatiei si pot dura 60 de minute si mai mult.
De ce adorã fanii anime?

Aceasta depinde de gusturile fiecãrui fan. Oricum, unii din factorii care contribuie sunt:

*

Subiect complex si poveste: Majoritatea anime-urilor au o poveste grozavã, si sunt foarte multe detalii. In general, cultura japonezã e mai putin axatã pe nuditate si sex, dar asta nu înseamnã cã anime-urile nu au subiect, din potrivã. Anime-urile sunt de obicei mai putin banale, si contin o varietate si viatã mult mai complexã decât animatiile occidentale, inclusiv unele filme de actiune.
*

O varietate mare de stiluri: Existã anime care se potriveste pentru orice subiect, variind de la foarte comic la foarte serios. Fie actiune/aventurã, comedie, fantezie, horror, arte martiale, SF sau sporturi, toate genurile sunt reprezentate. De asemenea, anime-urile nu sunt axate pe o categorie de vârstã anume, atrãgând astfel tot mai multi fani.
*

Emotii: Anime-urile tind sã fie foarte emotionale. Fie actiune/aventurã, comedie, romantã sau tragedie, anime-urile pot emotiona cum nu o pot face alte animatii sau chiar emisiuni non-animate.
*

Calitate de animatie: Animatia din anime-uri este de obicei superioarã fatã de alte animatii, atât in detaliu, cât si în stil. Caracterele din anime-uri sunt desenate sã se potriveascã cu decorul, si nu par 2D. Si da, toti observã ochii mari pe care personajele îi au (din unele anime-uri). Cu toate cã multi fani ai animatiei traditionale vãd Disney-ul ca vârful realizãrii animatiei, anime-ul tinde sã se concentreze pe un nivel mai înalt la detalii în animatie decât fluiditatea miscãrilor.

O mica descriere ca tot sunt la moda animee-urile. Ultimul animee vazut de mine a fost sengoku Basara. Am ramas chiar placut impresionat. Sa nu mai vb despre seriile Sailor Moon, Songoku, Tekken care sunt de referinta in domeniul.
acum sa va vad domnilor cat curaj aveti de a recunoaste ... sau nu despre animee-urile dp hardiskuri:))

unde draq sa ne mai distram in craiova

Sunt singurul oare care la auzul idei unde iesim in Craiova ... mi se apleaca ... taie ... mi se zbarleste parul pe spate ... ca nu imi mai surade mai nimik ... nimik nu imi mai aprinde filamentul distractiei la maxim ...
" Prietene, facem un clubbin' in weekend"?. Facem "Prietene", dar in ce oras, ca in cutiile noastre facem orice altceva in afara de clubbing. Sauna, adulmecari de mirosuri, observari de diverse figuri "geometrice" gen pitzi cu buze rosii, accesorizate, tunate, si avand ca sigla nelipsita pereche de ochelari de soare, sa nu le bata jocul de lumini in ochi.
Deci prietenii mei, vreo idee despre ce draq sa mai facem in Craiova sa ne distram?

sa vorbim despre .... iubire

Ieseam acum vreo 2 seri cu un prieten in oras! o persoana vesela de felul lui, plina de viata. Cel putin asa il stiam eu. Cel putin asa era el. Zic "era", caci se pare ceva se intamplase ... ceva ce presupun ca toata lumea cunoaste, stie, a trait pe propria lui piele, a simtit la un moment dat acel sentiment de ... dezamagire, de ratacire in gol, de cautare a unui punct de sprijin intr-un refuz categori.
Cum era firesc ... nu am intrat in amanunte pentru ca nu e bine sa pui dai in cap unuia care deja e la pamant.
Stateam la masa vazandu-l cum se pierde in toate melodiile care lovesc undeva, "adanc" in fiinta lui, si ma gandeam ca nici eu nu sunt prea departe de el. de fapt am fost ca el, de fapt, mint, sunt ca el, pierdut in ceva din care nu imi doresc sa scap.
Presupun ca toti avem o poveste de iubire, sau mai multe :), dar una care ne-a marcat profund, una pe care oricat ne-am dori sa o uitam, oricat ne-am dori sa o inchidem undeva si sa o lasam acolo, a lasat urme adanci pe fiinte, caracterul, personalitatea noastra.
CU aceasta poveste am inceput acest capitol.
CU alte povesti il veti continua voi ... sper