Spune un Banc:))

Fiul catre tata a doua zi dupa noaptea nuntii:
- Tata eu divortez!
- Ai innebunit, asa repede, ce s-a intamplat?
- Nu conteaza eu divortez!
- Mai fiule, mie poti sa-mi spui, sunt tatal tau, care e problema?
- Tata, sotia mea este virgina!
Dupa un timp de gandire spune tatal:
- Apoi fiule ai dreptate! Ce nu le-a trebuit la altii nu ne trebuie nici noua!

despre fericirea de a fi

Orbecaim adesea cuprinsi de indiferenta . Uitam sa iubim rasaritul soarelui într-o dimineata dulce de vara , când fiorul racorii îsi dezveleste de sub geana unei noi zile minunatia a tot ce ne înconjoara. Uitam sa ne închinam adânc multumind pentru un nou rasarit vietii noastre. Pare-se ca e ceva de rutina si prea neinsemnata , o clipa de reculegere. Treburile zilnice ne cheama grabiti hoasului vietii acestea cu atâtea si atâtea preocupari si griji. Suntem stresati, nervosi, neângaduitori, reci, parca neavând aproape nimic în comun unii cu altii.
Înca 20 de minute de fericire cu aroma de cafea, cu un kent din care imi trag ideile. Si apoi sunetul ploii, nebunia orasului, nimic nu ma mai poate atinge.
Înca o seara cu acelasi Kent, prietenii, cu toxinfectii alimentare subite care trec repede pervazul unui fast-food,. Si înca o cana cu vin, va rog! Si un Kent.
Inca o dimineata asa, exact asa, când stau si scriu fara sa numar secundele, fara sa simt ca pierd vremea… doar cu o cafea tare, banane si un Kent.
Înca putin, sa mai trag putin de aceasta iluzie, s-o conving sa stea… poate o fotografie m-ar ajuta sa ma conving c-a fost reala. Mi-as surprinde surprins luminitele din privire, daca m-ar surprinde surprinsa de rasaritul pe care-l provoaca in mine. Si as fi surprins ca am renuntat la acel Kent.
Fericirea arata asa, lumina simpla din spatele unor ochi prea obositi.Ce mai conteaza de când n-am dormit! fericirea se insinueaza la primele ceasuri ale diminetii prin camera cu jaluzele albastre, îti zâmbeste suav si înselator, se amesteca cu asteptari si muzici, franturi de amintiri si un miros de parfum proaspat ramas de aseara… fericirea mi-o servesc în portii mici, cand scriu acest gand, stiind ca portiile mari sunt inaccesibile.Fericirea mi-o servesc cand deschid un folder de pe o partitie.
Fericirea mi-o servesc cand iti vad ochii!!!!

gand!!!!

Privim lucrurile altfel.

Acelaşi drum, dar nu aceeaşi clipă, tu-mi zâmbeşti mereu.

Un sărut, o dulce revedere, un adio ascuns.

Un pas inutil când totul stă pe loc.

Aş dori să te gust puţin câte puţin, până la infinit.

Dar, ţi-am spus, văd totul diferit…

Zodia Racului ( sunt rac din pacate)

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întîlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş tîrî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş tîrî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pîna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să tîrăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric

Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit... Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei. Si incerci sa mai porti acea batalie doar pentru a veni, EA, victoria atunci cand o astepti si ai nevoie de EA, victoria. Si cu toate ca esti obosit, gasesti in tine un ultim gand, o ultima farama de energie, pentru a te lupta...... Inevitabil, vei lasa capul in jos, si te vei recunoaste invins de un simplu cuvant atat de banal. "nu pot", fir-ar să fie !
Multe "nu pot"-uri, fiecare cu motivul lui, cu aripa lui frântă, cu gestul rămas la stadiul de intenţie, cu privirea oarbă, cu dinţii încleştaţi şi pumnii strânşi, cu rătăcirea...
Mai am prea putine tigari sa pot continua....