despre fericirea de a fi

Orbecaim adesea cuprinsi de indiferenta . Uitam sa iubim rasaritul soarelui într-o dimineata dulce de vara , când fiorul racorii îsi dezveleste de sub geana unei noi zile minunatia a tot ce ne înconjoara. Uitam sa ne închinam adânc multumind pentru un nou rasarit vietii noastre. Pare-se ca e ceva de rutina si prea neinsemnata , o clipa de reculegere. Treburile zilnice ne cheama grabiti hoasului vietii acestea cu atâtea si atâtea preocupari si griji. Suntem stresati, nervosi, neângaduitori, reci, parca neavând aproape nimic în comun unii cu altii.
Înca 20 de minute de fericire cu aroma de cafea, cu un kent din care imi trag ideile. Si apoi sunetul ploii, nebunia orasului, nimic nu ma mai poate atinge.
Înca o seara cu acelasi Kent, prietenii, cu toxinfectii alimentare subite care trec repede pervazul unui fast-food,. Si înca o cana cu vin, va rog! Si un Kent.
Inca o dimineata asa, exact asa, când stau si scriu fara sa numar secundele, fara sa simt ca pierd vremea… doar cu o cafea tare, banane si un Kent.
Înca putin, sa mai trag putin de aceasta iluzie, s-o conving sa stea… poate o fotografie m-ar ajuta sa ma conving c-a fost reala. Mi-as surprinde surprins luminitele din privire, daca m-ar surprinde surprinsa de rasaritul pe care-l provoaca in mine. Si as fi surprins ca am renuntat la acel Kent.
Fericirea arata asa, lumina simpla din spatele unor ochi prea obositi.Ce mai conteaza de când n-am dormit! fericirea se insinueaza la primele ceasuri ale diminetii prin camera cu jaluzele albastre, îti zâmbeste suav si înselator, se amesteca cu asteptari si muzici, franturi de amintiri si un miros de parfum proaspat ramas de aseara… fericirea mi-o servesc în portii mici, cand scriu acest gand, stiind ca portiile mari sunt inaccesibile.Fericirea mi-o servesc cand deschid un folder de pe o partitie.
Fericirea mi-o servesc cand iti vad ochii!!!!